
În fiecare toamnă, zeci de mii de credincioşi iau cu asalt Iaşiul ca să atingă moaştele Sfintei Parascheva în speranţa că se va întâmpla o minune. Dar minunile se lasă aşteptate.
În fiecare toamnă, zeci de mii de credincioşi iau cu asalt Iaşiul ca să atingă moaştele Sfintei Parascheva în speranţa că se va întâmpla o minune. Dar minunile se lasă aşteptate.
E bine să crezi, dar pelerinajul din Moldova are legătură cu orice altceva, mai puţin cu credinţa. Într-un fel ciudat, cozile de pe vremea lui Ceauşescu au fost înlocuite cu cozile la raclele sfinţilor. A, uitasem de cozile la ajutoare sociale. Încet, încet, ne-am transformat într-un popor care caută calea uşoară. Să ne ajute vecinul, guvernul, UE, sfinţii sau Dumnezeu. În niciun caz să nu ne ajutăm singuri.
O minune de pomană
Ore în şir oamenii aşteaptă în stradă ca să ajungă în apropierea sfintelor moaşte pentru a primi de pomană o minune. Pelerinajul la Iaşi a devenit un spectacol media, o tribună a politicienilor, campanie de promovare pentru primar şi o oportunitate de a câştiga bani pentru comercianţii locali. Nimic din toate acestea nu are legătură cu miracolul pe care-l aşteaptă credincioşii care stau la coadă, poate doar cu miracolul speciei umane care transformă totul în circ... şi sarmale gratuite împărţite de primărie.
Nu credinţa e greşită, ci manifestarea ei zgomotoasă, scoasă dintre şoaptele rugăciunii rostite seara înainte de culcare. Cred că Sfânta Parascheva a renunţat să mai facă minuni speriată de valul de credincioşi veniţi să obţină o gratuitate pentru viaţa de zi cu zi.




