Dulceața de nuci verzi este un deliciu prețios și rar, considerat de mulți una dintre cele mai sofisticate și laborioase rețete ale bucătăriei tradiționale românești. Are o aromă aparte, un gust profund și o textură surprinzătoare.

Nu este o dulceață de zi cu zi, ci mai degrabă una de sărbătoare – un desert care se servește cu discreție, în linguriță, ca un gest de eleganță și ospitalitate.

Totul începe însă cu alegerea momentului potrivit pentru culesul nucilor verzi. Această etapă este crucială pentru ca dulceața să iasă perfectă, fără gust amar și fără textură lemnoasă.

Când se culeg nucile verzi pentru dulceață

Perioada optimă pentru culesul nucilor verzi este relativ scurtă și variază ușor în funcție de zonă, dar în general are loc între sfârșitul lunii mai și mijlocul lunii iunie. Nucile trebuie să fie mici, fragede, cu coaja moale și să nu fi început să formeze miezul lemnos în interior.

Cel mai simplu test pentru a vedea dacă o nucă este bună pentru dulceață este să o tai în două cu un cuțit. Dacă trece cu ușurință prin toată nuca, iar interiorul are consistență gelatinoasă și culoare uniformă, este numai bună. Dacă lama întâmpină rezistență sau se simte miezul format, e deja prea târziu pentru acea nucă.

Este recomandat să porți mănuși în timpul culesului și al pregătirii, deoarece cojile verzi pătează pielea în mod persistent, din cauza iodului natural pe care îl conțin.

Cum se pregătesc nucile pentru dulceață

Aceasta este partea cea mai migăloasă și, pentru unii, cea mai grea. Nucile se curăță de coaja verde, cu atenție, astfel încât să rămână întregi. Apoi urmează procesul de înmuiere și albire, care durează câteva zile și are scopul de a elimina gustul amar și de a le pregăti pentru fierbere.

De regulă, nucile curățate se lasă în apă rece timp de 2–3 zile, schimbând apa de două-trei ori pe zi. Unele rețete tradiționale adaugă în apă și zeamă de lămâie sau puțin oțet, pentru a ajuta la păstrarea culorii și a delicateții.

După perioada de înmuiere, se pot opări ușor în apă clocotită, apoi se trec prin apă rece. Unii gospodari preferă să le înțepe cu o scobitoare sau să le cresteze ușor, pentru ca siropul să pătrundă bine în interior în timpul fierberii.

 

Rețeta de bază pentru dulceața de nuci verzi

Dulceața se face în sirop de zahăr, care trebuie să fie bine legat, dar nu prea gros. Proporția clasică este de 1 kg de zahăr la 1 litru de apă pentru aproximativ 100 de nuci (în funcție de mărime).

După ce siropul ajunge la consistența potrivită (picătura pusă pe o farfurie rece nu se împrăștie), se adaugă nucile și se lasă să fiarbă la foc mic. În funcție de rețetă, fierberea poate dura între 30 și 60 de minute, până când nucile capătă o culoare brun-rubinie, lucioasă, iar siropul se leagă frumos.

La final, se adaugă zeamă de lămâie (pentru a împiedica zahărul să cristalizeze), iar unii adaugă și condimente fine: un baton de scorțișoară, cuișoare sau o păstaie de vanilie, pentru o aromă discretă, elegantă.

Cum se păstrează dulceața de nuci

După ce dulceața este gata, se pune fierbinte în borcane sterilizate, se închid ermetic și se întorc cu gura în jos pentru câteva minute, pentru a crea vid. Se păstrează într-un loc răcoros și întunecat.

Fiind o dulceață bogată și intensă, nu se consumă în cantități mari – este ideală ca desert în sine, servită cu un pahar de apă rece sau alături de o cremă de vanilie, un iaurt natural sau un mousse discret.

Gustul unei tradiții care cere răbdare

Dulceața de nuci verzi nu este un preparat rapid sau comod. Cere răbdare, migală, simț al detaliului și un strop de pasiune pentru lucrurile făcute cu grijă. Dar tocmai acest efort o face atât de specială. Este genul de rețetă care se transmite din generație în generație, ca o poveste scrisă în borcane mici, ascunse pe raftul cel mai de sus din cămară, păstrate pentru ocazii în care vrem să ne reamintim de gustul copilăriei și de gesturile tainice ale bucătăriei de altădată.