În bucătărie, alegerea ustensilelor nu ține doar de estetică sau preferințe personale, ci mai ales de siguranța alimentară. Un obiect aparent banal, cum este tocătorul, poate deveni o sursă de contaminare dacă nu este ales și întreținut corect.

Lemnul pare mai rustic și plăcut la atingere, în timp ce plasticul este ușor de spălat și disponibil în culori care ne ajută să le folosim separat pentru carne, legume sau pâine. Însă întrebarea care se ridică tot mai des este: care dintre ele este mai sigur din punct de vedere bacteriologic?

Plasticul – ușor de curățat, dar vulnerabil la zgârieturi

Tocătoarele de plastic sunt adesea considerate mai igienice, pentru că pot fi spălate la mașina de vase și dezinfectate cu ușurință. Însă, în timp, suprafața lor se zgârie profund, mai ales când sunt folosite frecvent pentru carne sau legume tari. În acele microfisuri pot pătrunde bacterii care scapă oricărei spălări superficiale. Unele studii au arătat că, deși tocătorul de plastic pare mai curat la exterior, în interiorul tăieturilor pot supraviețui culturi de bacterii precum Salmonella sau E. coli.

Lemnul – poros, dar cu proprietăți naturale antibacteriene

Tocătoarele din lemn au fost mult timp privite cu suspiciune din cauza porozității materialului. Teoretic, umezeala și resturile alimentare pot pătrunde în fibrele lemnului. Însă cercetările recente arată că lemnul are o capacitate surprinzătoare de a reține bacteriile la suprafață și de a le neutraliza în mod natural în câteva ore. Esențele de lemn precum fagul sau arțarul conțin compuși naturali care inhibă dezvoltarea microbilor. Atunci când sunt curățate și uscate corect, tocătoarele de lemn pot fi la fel de sigure – dacă nu chiar mai sigure – decât cele din plastic.

Ce spun specialiștii? Depinde de întreținere, nu doar de material

Nu există un verdict universal valabil, ci mai degrabă o recomandare clară: tocătoarele, indiferent de material, trebuie curățate imediat după folosire, spălate cu apă fierbinte și detergent, și lăsate la uscat complet. Lemnul nu trebuie lăsat în apă și e indicat să fie uns ocazional cu ulei mineral alimentar, pentru a-i păstra integritatea. Plasticul, în schimb, trebuie înlocuit imediat ce suprafața devine plină de zgârieturi sau capătă un aspect mat și neregulat.

Separă pentru siguranță: carne, legume, pâine

O regulă de aur, indiferent de material, este folosirea unor tocătoare diferite pentru tipuri diferite de alimente. Ideal este să ai un tocător dedicat pentru carne crudă (de preferat din plastic, pentru a fi ușor de dezinfectat după fiecare utilizare), unul pentru legume și unul pentru pâine sau produse gata de consum. Această practică reduce drastic riscul de contaminare încrucișată.

Alege cu grijă și întreține cu responsabilitate

Dacă îți place aspectul și senzația naturală a lemnului, îl poți folosi în siguranță – cu condiția să-l întreții corect și să nu-l folosești pentru carne crudă. Plasticul rămâne practic și ușor de igienizat, dar trebuie înlocuit frecvent. Indiferent ce alegi, cheia este întreținerea riguroasă și separarea alimentelor în bucătărie.