Claudia Cardinale, una dintre cele mai remarcabile actrițe ale cinematografiei europene, a încetat din viață pe 23 septembrie 2025, în Nemours, Franța, înconjurată de copii. Anunțul a stârnit valuri de tristețe în lumea filmului internațional, iar recunoașterile rolului ei – ca sex-symbol, actriță de profunditate și simbol al cinematografiei italiene – au curs din toate direcțiile.

Înainte de a privi spre cele mai bune filme care îi onorează cariera, merită reamintit că Cardinale a jucat în peste 100 de filme, colaborând cu regizori de prestigiu și încercând de multe ori să evite stereotipurile impuse de frumusețea ei distinctivă.

Cele mai bune filme cu Claudia Cardinale

8½ (1963) – Federico Fellini

Unul dintre filmele cele mai citate și studiate din cinematografia mondială, 8½ îl are printre protagoniști pe Marcello Mastroianni, iar Claudia Cardinale joacă un rol memorabil ca femeie enigmatică în viața regizorului protagonist. Stilul oniric, reflexiv, al lui Fellini pune în lumină prezența ei enigmatică, reafirmând că, dincolo de frumusețe, avea forță dramatică. 

The Leopard (Il Gattopardo, 1963) – Luchino Visconti

Un alt titlu esențial: adaptarea romanului lui Giuseppe Tomasi di Lampedusa a devenit un clasic al cinematografiei elegante. Claudia interpretează rolul Angelica Sedara, personaj prin care se dezvăluie transformările sociale și puterea simbolică a aristocrației în declin. Performanța ei și prezența scenică rămân printre cele mai apreciate în cinematografia italiană. 

Once Upon a Time in the West (1968) – Sergio Leone

Considerat unul dintre cele mai mari western-uri europene, acest film marchează prezența ei într-un registru divers. Rolul Jill McBain, o femeie puternică luată prin surprindere în Vestul sălbatic, i-a adus Cardinale o notorietate globală. Interpretarea ei echilibrată între vulnerabilitate și determinare i-a consolidat statutul de actriță de clasă. 

Il bell’Antonio (1960)

Un film important din prima parte a carierei sale, în care joacă alături de Marcello Mastroianni. Il bell’Antonio explorează teme ca masculinitatea, identitatea și presiunile sociale. Filmul a câștigat Premiul Golden Leopard la Locarno și este considerat printre filmele care au „schimbat memoria colectivă” a cinematografiei italiene. 

 

Rocco and His Brothers (1960) – Luchino Visconti

În acest film social și dramatic, Claudia joacă rolul Ginetta, în contextul migrației interne italiene și conflictelor familiale. Este un film dens, cu tematici puternice, și marchează evoluția actriței într-un registru mai profund și grav. 

The Day of the Owl (Il giorno della civetta, 1968) – Damiano Damiani

Un film cu rezonanță politică, o dramă mafiotă care scoate la lumină complicități și tăceri locale. Claudia primește și Premiul David di Donatello pentru acest rol. Filmul rămâne unul dintre exemplele în care nu doar frumusețea, ci curajul de a aborda teme sensibile îi definește prestanța actoricească. 

Time of Indifference (Gli indifferenti, 1964)

Adaptare a romanului lui Alberto Moravia, filmul explorează degradarea morală și superficialitatea clasei sociale în Italia postbelică. Claudia se impune într-un rol complex, în care personajul ei joacă un rol cheie în dinamica familiei și în conflictul interior. 

The Immortal Bachelor (1975)

O comedie dramă în care Claudia joacă rolul unui juror care încearcă să salveze un personaj acuzat pe nedrept. Este mai puțin cunoscut pe plan internațional, dar dă dovadă de versatilitatea ei ca actriță, capabilă să treacă de la grav la lejer, cu aceeași naturalețe. 

Libera, My Love (1975)

Un rol mai târziu din carieră, dar plin de forță. Claudia interpretează un personaj politizat, rebel, care respinge multe dintre convențiile sociale și politice. Este un film mai puțin comercial, dar care arată alegerile ei curajoase și angajamentul artistic.

 

Ce o făcea de neuitat

Pe lângă lista de filme, iată câteva trăsături care explică de ce Carol (a se citi Claudia) Cardinale rămâne o figură emblematică:

•     Prezență senzuală, dar autentică – nu era doar chip frumos, ci avea forță interioară și profunzime dramatică.
•     Colaborări cu mari regizori – Fellini, Visconti, Leone etc. îi oferiseră spații variate de exprimare.
•     Tranziții de genuri și epoci – de la drame sociale la western, comedii, filme politice etc.
•     Curaj în alegerea rolurilor – nu s-a mulțumit cu roluri decorative, ci a căutat personaje cu conflicte, teme profunde și elemente de risc.

Moartea ei marchează sfârșitul unei ere, dar aceste filme rămân ca mărturii vii ale talentului, frumuseții și angajamentului ei artistic.