Luna Plină în Scorpion, cea din 12 mai, nu vine să îți arate un deznodământ clar, ci să te aducă față în față cu un proces tăcut care s-a desfășurat în tine de mult timp.

Nu e o lună spectaculoasă prin evenimente exterioare, dar e intensă prin tot ce scoate din umbrele tale. Nu strigă. Nu te împinge. Dar cere. Cere sinceritate. Cere renunțare. Cere golire, ca să poți face loc.

Scorpionul este semnul morții simbolice și al renașterii. Este despre tot ce se încheie pentru că nu mai are sens, chiar dacă încă doare. Este despre atașamente pe care nu le mai poți justifica, dar nici nu le poți duce mai departe. Este despre acele emoții nerostite care s-au strâns în tine, uneori ani întregi, și care acum nu mai pot fi ascunse. Luna Plină din 12 mai îți oferă șansa de a le privi, nu cu vină, ci cu înțelegere. Nu ca să le învingi, ci ca să le eliberezi.

Dacă vrei să simți această lună, nu alerga. Nu umple agenda. Nu căuta distragere. Oprește-te. Fă liniște în tine și întreabă-te: ce port care nu-mi mai aparține? Ce simt, dar nu recunosc? Ce parte din mine are nevoie să moară ca să pot trăi mai adevărat?

Poți aprinde o lumânare albă, simplă. Poți pune alături un bol cu apă, ca simbol al curățării. Poți scrie, pe o foaie, tot ce ți-a fost greu să spui. Poate un „te iert”. Poate un „nu mai pot”. Poate un „mă las să plec”. Nu e nevoie să fie cuvinte mari. E nevoie să fie adevărate. Foaia aceea poate fi arsă apoi, cu recunoștință. Sau ruptă, în tăcere. Nu pentru spectacol, ci pentru procesul interior.

Scorpionul cere confruntare cu sinele, dar nu cu brutalitate. Cu luciditate, cu tandrețe. Să recunoști că ai fost rănit(ă) fără să te rușinezi. Să accepți că ai rănit, poate, fără să te pedepsești. Să privești ceea ce ai tot ascuns, dar care a crescut în spatele tăcerii.

Este o noapte bună pentru a sta în întuneric – la propriu sau la figurat. Nu pentru a te speria de el, ci pentru a te obișnui cu el. Să îți dai seama că unele răni nu vor avea niciodată un sens logic, dar îți pot aduce o profunzime pe care n-ai fi avut-o altfel. Că unele încheieri nu vor primi niciodată o explicație, dar te pot reda pe tine ție.

Luna Plină în Scorpion te îndeamnă să renunți la control. Să nu mai încerci să salvezi ce nu vrea să fie salvat. Să nu te mai agăți de ceea ce știi, doar pentru că îți e frică de ceea ce nu știi. Te invită să mori simbolic – ca să poți renaște mai autentic.

Dacă simți că ai ceva de iertat, dar nu știi cum, începe cu o rugăciune simplă către tine. Dacă simți că ai ceva de lăsat în urmă, dar încă te doare, pune-l pe hârtie, numește-l, lasă-l să stea în fața ta. Nu-l împinge. Doar acceptă-l. Procesul eliberării începe cu vizibilitatea.

Poți medita cu ochii închiși, imaginându-ți că la fiecare expirație eliberezi ceva ce nu mai ai de dus. Poți face o baie cu sare sau un duș conștient, în care să lași nu doar apa, ci și gândurile grele să curgă de pe tine. Poți merge la miezul nopții să stai sub cer, în liniște, și să simți că nu ești singur(ă), chiar dacă procesul tău pare invizibil.

Luna Plină în Scorpion nu vine să te certe, ci să te trezească. Nu vine să te rupă, ci să te întoarcă la ceva mai profund. E un moment în care nu mai poți minți. Nu pe ceilalți – pe tine. Și în adevărul ăsta, oricât de crud sau incomod, există un potențial uriaș de vindecare.

Poate nu vei simți ceva spectaculos în noaptea de 12 mai. Dar undeva în tine, în adâncul emoțiilor tăcute, se va fi produs o schimbare. Și vei ști. Nu prin minte. Prin liniștea care vine după eliberare.