Când vorbim despre bolile transmise prin mușcătura de căpușă, primul gând se îndreaptă adesea către boala Lyme. Cu toate acestea, există și alte infecții, mai rare, dar serioase, iar babesioza este una dintre ele.

Cauzată de un parazit care infectează globulele roșii ale sângelui, babesioza poate trece neobservată în formele ușoare, dar poate deveni o urgență medicală în cazurile severe, mai ales la persoanele imunocompromise sau în vârstă.

Ce este babesioza?

Babesioza este o boală parazitară transmisă prin mușcătura căpușelor infectate cu paraziți din genul Babesia, cel mai frecvent Babesia microti. Acești paraziți sunt protozoare intraeritrocitare, adică organisme microscopice care infectează și distrug globulele roșii din sânge, asemănător cu malaria.

Boala este prezentă în special în regiunile cu climă temperată, precum Statele Unite (în special nord-estul), Europa Centrală și de Est, inclusiv România, unde tot mai multe cazuri sunt raportate, mai ales la animale, dar și la oameni.

Cum se transmite babesioza?

Cea mai frecventă cale de transmitere este mușcătura unei căpușe infectate, în special a speciei Ixodes scapularis – aceeași care transmite boala Lyme. Căpușa trebuie să fie atașată de piele pentru un timp îndelungat (de obicei peste 36 de ore) pentru a transmite parazitul.

Mai rar, babesioza se poate transmite:

•     Prin transfuzii de sânge contaminate;
•     De la mamă la făt, în timpul sarcinii;
•     Prin transplant de organe, în cazuri excepționale.

 

Cine este cel mai expus riscului?

Persoanele sănătoase pot face forme ușoare sau asimptomatice. Totuși, riscul de complicații este mult mai mare la:

•     Persoane de peste 50 de ani;
•     Pacienți cu splină extirpată (splenectomie);
•     Persoane imunocompromise (HIV/SIDA, chimioterapie);
•     Pacienți cu boli cronice (diabet, boli hepatice, boli autoimune);
•     Persoane care primesc transfuzii de sânge frecvent.

 

Simptomele babesiozei

Simptomele apar, în general, la 1–4 săptămâni după mușcătura de căpușă, dar pot fi întârziate și până la câteva luni, mai ales în cazul transmisiei prin sânge.

Cele mai frecvente simptome includ:

•     Febră mare (peste 38.5–39°C);
•     Frisoane puternice și transpirații;
•     Oboseală severă, apatie;
•     Dureri musculare și articulare;
•     Dureri de cap intense;
•     Greață, vărsături sau diaree;
•     Lipsa poftei de mâncare.

În formele severe pot apărea:

•     Icter (colorarea în galben a pielii și ochilor);
•     Urina închisă la culoare (din cauza distrugerii globulelor roșii);
•     Anemie severă;
•     Tulburări respiratorii sau cardiace;
•     Insuficiență renală acută;
•     Comă sau chiar deces, în cazuri extreme netratate.

Important: babesioza poate semăna foarte mult cu malaria sau gripa severă, ceea ce face diagnosticarea dificilă în lipsa suspiciunii unei mușcături de căpușă.

Diagnostic

Diagnosticul se pune pe baza istoricului pacientului (inclusiv expunerea la zone cu risc de căpușe) și a investigațiilor de laborator:

Analize de sânge care arată:

•         Anemie hemolitică;
•         Trombocitopenie (scăderea plachetelor);
•         Niveluri crescute de bilirubină și enzime hepatice.

Frotiu de sânge – sub microscop, parazitul Babesia poate fi vizualizat în interiorul globulelor roșii, la fel ca în malarie.

PCR (test molecular) pentru depistarea ADN-ului parazitar – foarte sensibil.

Serologie – testarea anticorpilor împotriva Babesia.

Tratamentul babesiozei

În formele ușoare, tratamentul poate fi ambulatoriu, dar cazurile severe necesită internare.

Tratamentul standard include combinații de:

• Atovaquone + azitromicină – pentru formele ușoare;
• Clindamicină + chinina – pentru formele moderate sau severe.

Durata tratamentului este, în general, de 7–10 zile, dar poate fi prelungită în funcție de evoluția bolii și de starea generală a pacientului.

Pacienții care nu răspund la tratament, cei cu imunodeficiențe sau fără splină pot necesita transfuzie de sânge sau chiar schimb plasmatic (exchange transfusion), pentru a reduce rapid încărcătura parazitară.

Posibile complicații

•     Anemie cronică;
•     Disfuncții multiple de organ (rinichi, ficat, inimă);
•     Recăderi la pacienții cu sistem imunitar slăbit;
•     Coinfecții cu boala Lyme sau anaplasmoză (transmise de aceeași căpușă).

Prevenția babesiozei

Cea mai eficientă metodă de prevenire este evitarea mușcăturii de căpușă:

•     Poartă haine deschise la culoare și lungi în zone împădurite;
•     Aplică repelente cu DEET sau permetrină;
•     Verifică-ți pielea și hainele după plimbări în natură;
•     Îndepărtează rapid căpușele cu pensetă fină;
•     Nu zdrobi căpușa în piele – riscul de infectare crește.

În plus, donatorii de sânge din zone endemice sunt testați pentru Babesia în unele țări, tocmai pentru a evita transmiterea transfuzională.

Babesioza este o boală rară, dar serioasă, transmisă de căpușe, care poate afecta grav organismul, în special la persoanele vulnerabile. Cu simptome ce pot semăna cu gripa, malaria sau alte infecții, boala este adesea subdiagnosticată. Totuși, cu un tratament adecvat administrat la timp, majoritatea cazurilor pot fi vindecate fără complicații.

Dacă ai fost mușcat(ă) de o căpușă și te simți rău în săptămânile următoare, nu amâna vizita la medic. Uneori, chiar și o simplă roșeață sau o stare inexplicabilă de oboseală pot ascunde o infecție periculoasă.