De la aparitia formatului MP3, perceptia lumii referitor la muzica s-a schimbat radical. Vechile suporturi magnetice au devenit brusc depasite si zac pe rafturile cu oferte speciale ale magazinelor, in timp ce mediile de stocare in format digital au cunoscut o dezvoltare exploziva. Cu toate acestea, o problema ramane esentiala: care este cel mai bun format de sunet digital?

Formatul MP3

In mare, compresia audio poate fi comparata cu formatul JPEG destinat fotografiilor: prin pierderea unui oarecare grad de calitate, de multe ori foarte greu de sesizat, se obtine un fisier audio de dimensiune foarte mica, ce poate fi transferat relativ usor prin conexiuni de internet sau incarcat pe medii de stocare portabile. Problema este insa ca, spre deosebire de JPEG, care este un standard adoptat pe scara larga, compresia audio este un concept mai nou pentru care inca se lupta mai multe formate care propun proprii algoritmi de codare si decodare.

Dar care sunt formatele care aspira la titlul de campion al codarii audio? Cel mai cunoscut este, bine inteles MP3, caruia i se adauga OGG si WMA. Vom explica in continuare principalele caracteristici ale fiecaruia.

1. MP3

MP3 (MPEG Layer 3) este dezvoltat de Fraunhofer Research principalul institut de cercetari MPEG din Germania, si primul producator al unui codec pentru Internet Explorer. Formatul MP3 a devenit o sursa a multor controverse, datorita capacitatii lui de a transfera muzica de o calitate foarte buna prin internet sau catre medii de stocare portabile. In ciuda nemultumirii industriei muzicale, MP3 a devenit un standard chiar si in tehnologia radio online. Suportul pentru acest format este inclus in foarte multe playere, si este integrat in diversele sisteme de operare. Un fisier cu un bitrate mediu poate fi redat chiar si pe un mai vechi calculator cu procesor 486.

Gradul de raspandire al acestui standard este atat de mare, incat aproape reprezinta o garantie ca va putea fi redat oriunde. Atunci cand compresia este facuta cu un program de calitate si la un bitrate suficient, rezultatul este foarte greu de diferentiat de original de catre ascultatorul obisnuit. Totusi, la un bitrate mai mic, acesta incepe sa piarda din gama de frecvente inalte. Un fisier MP3 care sa poata fi transferat in timp real printr-un modem dial-up nu va fi insa satisfacator din punct de vedere al calitatii.

MP3 s-a dezvoltat insa foarte mult, datorita multimii de encodere dezvoltate de terti, cel mai cunoscut si aclamat fiind LAME. Nici Fraunhofer nu a stat insa cu mainile in san si a imbunatatit codecul sau. In ultima vreme, standardul MP3 a evoluat printr-o versiune mai noua, denumita MP3PRO. Aceasta este derivata din tehnologia MPEG1 Layer 2. Desi ofera o calitate mai buna, acest format nu da rezultate bune la codarea cu bitrate mic. In plus, acesta este un format proprietar, pentru a carei implementare se vor cere taxe de licentiere.

Formatele OGG, WMA si tehnica vbr

2. OGG

Spre deosebire de MP3 si WMA, OGG Vorbis este un format asupra caruia nu exista nici un patent. Cu alte cuvinte, orice doreste sa produca programe destinate acestui format sau dispozitive capabile sa le redea. La un bitrate redus, OGG nu reuseste sa redea un sunet de calitate, dar la un bitrate mare, acesta concureaza serios cu MP3.

Multa lume considera ca acest format nu este inca matur, insa rezultatele lui sunt cu siguranta demne de atentie. Companii mari, precum Epic Games (creatorii seriei de jocuri Unreal), EA Games (nu credem ca mai necesita comentarii) si Croteam (creatorii jocului Serious Sam), au considerat ca acest format este perfect capabil sa asigure suportul audio pentru jocurile lor.

3. WMA

WMA (Windows Media Audio) este un format proprietar al Microsoft. Microsoft si-a rezervat toate drepturile asupra acestui format, motiv pentru care aplicatiile sau dispozitivele care folosesc acest format trebuie sa plateasca drepturi de licenta.

La aparitia lui in 1998, acesta a fost destinat aplicatiilor de streaming audio. Din acest motiv, acesta reuseste sa asigure o calitate acceptabila la un bitrate de numai 22 kbps (viteza medie de transfer pe un modem). La aceste caracteristici s-a adaugat si un nivel de utilizare foarte scazut al procesorului, lucru care l-a ajutat sa detroneze mai vechiul format Real Audio.

Conform declaratiilor Microsoft, WMA ar fi capabil sa furnizeze muzica la calitate de CD la un bitrate de 64 kbps. Aceste declaratii insa nu sunt prea bine fundamentate in practica, multi melomani fiind dezamagiti de calitatea slaba a sunetului chiar si la 128 kbps.

4. Tehnica VBR

Toate aceste formate pot folosi o tehnica denumita Variable Bite Rate. Prin aceasta, un fisier nu este codat cu un bitrate fix. In schimb, cadrele audio sunt comprimate cu cel mai mic bitrate care da un rezultat corect. In acest fel, cand complexitatea sunetului este mare, rezolutia codarii este marita, pentru a putea asigura o codare cat mai buna. Atunci cand complexitatea este mica, cadrele audio sunt codate cu un bitrate mai mic, dar suficient pentru a reda corect.

Un bun exemplu este formatul MP3. Cele mai bune rezultate ar putea fi obtinute folosind un bitrate constant de 320 kbps, insa in acest fel, unele cadre audio vor contine mai multa informatie decat este necesar, iar dimensiunea fisierului final va fi foarte mare. Folosind tehnica VBR, se poate obtine o calitate similara a sunetului, insa folosind considerabil mai putin spatiu.

Formate audio fara pierdere de calitate

Dupa cum se vede, fiecare dintre aceste formate are punctele lui forte si punctele lui slabe. De aceea este greu de spus ca unul dintre ele este cel mai bun. In schimb, se poate separa domeniul de aplicatie pentru care un format este cel mai bun.

Din punct de vedere al calitatii si al compatibilitatii cu sistemele audio si cu programele de redare, formatul MP3 ramane liderul indiscutabil. Cand vine vorba insa de usurinta de transfer prin internet (din punct de vedere al dimensiunii), formatul MP3 ramane lider, dar este urmat indeaproape de WMA. Pentru aplicatiile de tip live streaming, ca mai importanta fiind capacitatea de transmisiune prin conexiuni lente, liderii sunt WMA si mai vechiul Real Audio. Din punct de vedere strict al calitatii batalia se da strans intre MP3 si OGG, in modul de compresie VBR.

Nici unul dintre aceste formate nu va reusi insa sa multumeasca cei mai pretentiosi dintre melomani. Pentru acestia au aparut recent anumite formate care nu au pierderi de calitate. Printre asa numitele lossless formats putem gasi FLAC (Free Lossless Audio Codec) MAC (Monkey's Audio Format). La acestea, in mod surprinzator, se adauga si WMA, care dispune si de un mod de codare fara pierdere de calitate. Pentru a profite de acestea insa este nevoie de surse de semnal de foarte buna calitate, profesionale, fata de care chiar si clasicul CD audio are probleme de calitate.

Un ultim format audio care se va impune rapid in viitor este DVD-Audio, care, folosind acelasi format de codare a dunetului cu cel de pe DVD-urile video, ofera un sunet mult mai bogat. Aceste ultime formate ]ns[ necesita si sisteme audio de inalta fidelitate, ce nu sunt la indemana utilizatorului obisnuit.