M-am întrebat de multe ori de ce bărbaţii şi femeile, cu cât se înaintează în vârstă, formează un cuplu mult mai greu? La 20 de ani te însori cu ochii închişi. Nu te prea lasă părinţii, dar, în rest, nici nu-ţi trece prin cap că s-ar putea să existe probleme de compatibilitate. Dar asta e la 20 de ani. După 30 e altă treabă.
Dacă există şi experienţa unei căsnicii eşuate va fi cu atât mai greu. Apare teama şi întrebări de genul ”dacă o dau în bară şi de data asta?”.
Cred că suferim de singurătate, iar familia e un sprijin important, dar o familie reuşită. O relaţie în care unul trage hăis şi celălalt cea se transformă într-o povară. Bărbaţii suferă de singurătate, dar nu atât de mult pe cât se spune. Îşi construiesc un soi de comoditate, o reţea de rutine şi de mici plăceri la care renunţă cu greu pentru promisiunea unei căsnicii fericite.
Femeile îşi doresc mai mult să se căsătorească, iar după ce trec de 30 de ani ar face orice pentru asta, dar nu mai prea au cu cine. Tipii mişto ori sunt deja luaţi, ori au devenit burlaci convinşi. Aşa că după acest prag viaţa unei femei devine complicată dacă şi-a propus să joace rolul de soţie.
Trăim într-o lume în care relaţiile dintre bărbaţi şi femei sunt din ce în ce mai complicate. Ele vor carieră şi copii, noi vrem bani şi timp liber.
Un cuplu funcţionează prin renunţări succesive, iar în momentul în care cineva nu mai vrea să renunţe, relaţia se prăbuşeşte.
Citeste in continuare
-
Ancheta jurnalistică a anului dezvăluie cum ucide corupţia în România
Colţul bărbatului
-
Noi nu ne vindem ţara! La Operă, au învins naţionaliştii
Colţul bărbatului
-
Apusul gimnasticii, un semn că sportul românesc e în criză profundă
Colţul bărbatului
-
Hitler s-a întors şi se adaptează! O comedie care te pune pe gânduri
Colţul bărbatului
-
Mediocrii au lovit din nou. Alungarea Alinei Cojocaru, o mare prostie!
Colţul bărbatului
Individualism... superficialitate...fast foods, fast thinkers, fast lovers... Taina casatoriei...ea trebuie sa plonjeze peste familie, terbuie respectata ca o chestiune de neinteles, mult deasupra la toate nimicurile vietii , un reper f. important in viata...
din punctul meu de vedere problema principala si logic evidenta este ca in general noi, majoritatea oamenilor, din societatea de azi suferim acut de sindromul "EGOISMULUI CRONIC"... in sensul ca asteptam ca partenerul/partenera sa ofere tot (ma refer groso modo... deci la orice) pe tava iar noi sa fim niste simpli recipecienti a celor ce ni se ofera... fara nicio implicare sentimentala sau de alta natura... iar cand celalalt ajunge in mod firesc la limita dupa o anumita perioada de timp luam in brate binecunoscutul citat: "nu mai esti ca la inceput, cred ca mergem pe drumuri diferite, mai bine ne oprim aici" ( cu toate varietiunile sale ) si ne consolam cu: "lasa... are balta peste... oricum eu merit ceva mai bun, el/ea nu era pt mine"... asa ca revenind la oile noastre si la ultima fraza a articolului: "Un cuplu funcţionează prin renunţări succesive, iar în momentul în care cineva nu mai vrea să renunţe, relaţia se prăbuşeşte."... nu suntem in stare de compromisuri... vrem tot, bun, repede dar FARA NICIUN COST SI/SAU RESPONSABILITATE.... caci daca ni se cere asa ceva... nu dam ca nu avem de unde si pt ca de fapt nici nu ne intereseaza... tot ce este important e propria persoana...