Surpriza pe care i-am pregătit-o finului meu Dragoș când am sosit neanunțată la aniversarea zilei lui de naștere, i-a adus pe chip un zâmbet care mi-a umplut inima de bucurie. Era la mare, împreună cu familia, iar apariția mea neașteptată a fost recompensată cu cel mai dulce pupic și o îmbrațișare din toată inima lui de pui de 3 ani.
Ziua am petrecut-o alături de ei în campingul de pe plajă, oscilând între discuțiile cu adulții și grupul de copii, unde eram chemată de Dragoș, dornic să mă prezinte celorlalți prieteni de joacă: "Ea e nașa, a venit special pentru ziua mea!".
Spre seară, după ce am cântat și am tăiat tortul, era timpul să îmi găsesc cazare. Atunci mi-am amintit că în urmă cu două săptămâni, trecând prin 2 Mai în drumul spre Bulgaria, privirea îmi fusese atrasă de gradina cu trandafiri a unei pensiuni. Am plecat într-acolo și am recunoscut-o imediat, dar abia când am trecut dincolo de garduri am realizat că ceea ce văzusem din mașină era doar o mică parte din ce se arăta acum privirii mele. Pășisem într-un adevărat univers al trandafirilor.
Am fost întămpinată și îndrumată către gazdă, doamna Margareta. Iar primele mele cuvinte nu au fost, cum s-ar fi așteptat: "Bună seara, aveți camere libere?", ci "Grădina aceasta este superbă!". Mi-a zâmbit cald și mi-a spus ceea ce de altfel se vedea din prima clipă: "Iubesc trandafirii!".
Camera care mi-a fost prezentată, singura liberă în acel moment, era exact ce îmi doream. Situată la etaj, cu vedere spre mare, extrem de curată și primitoare. În plus, nivelul de confort era mai ridicat decât mă așteptasem, camera avea frigider, aer condiționat, uscător de păr, iar dintr-un colț sclipeau ledurile de la modemul de internet. Lenjeria de pat și prosoapele erau nou-nouțe și în aer plutea un miros plăcut, de proaspăt.
Surprizele au continuat și când am coborât pentru cină la terasa pensiunii. Nu am avut senzația că sunt la restaurant, ci într-o grădină în care, printre tufe de trandafiri și multă verdeață... s-au așezat și câteva mese. Tot ce am încercat a fost delicios, murăturile „de casă” odată gustate m-au făcut să renunț la salatele de sezon, iar papanașii rumen-aurii serviți cu dulceață de trandafiri :) au fost piesa de rezistență din meniu.
Dimineața, cu muzică în surdină, în timp ce îmi savuram cafeaua înconjurată de trandafiri, mi-am amintit de copilărie și de grădina de flori a bunicii. Nimerisem într-un loc atât de frumos și mă simțeam atât de bine, încât la sfârșitul weekendului am decis să îmi prelungesc șederea cu câteva zile.
Și pentru că între timp am găsit pagina de internet a pensiunii Casa Margo, voi trimite un e-mail cu linkul către acest post. Ocazie cu care îi mulțumesc încă o dată pentru o vacanță minunată doamnei cu nume de floare, pasionată de flori!





dar vinul de casa? cum e? :)))))
huh, cu adevarat cei mai buni papanasi din 2 Mai.
Foarte frumos povestit, pina am ajuns la papanasi. Acolo :)) simturile mele s-au dereglat. Cred ca imi este foame.
Foarte frumos! Si foarte plastica exprimarea....m-ai purtat pentru cateva momente printre trandafiri ce te imbie cu parfumul lor minunat si briza racoritoare a marii. Mi-ar placea sa scrii mai des :*