JOI 24 DECEMBRIE 2009
BUCUREȘTI
Ora 5:10AM

După 5 ore de împachetat și 3 ore de somn, alarma telefonului mobil a fost ca o antiaeriană. Surpriza plăcută a fost că în taxi mă aștepta o cafea aburindă, (ce efect am asupra taximetriștilor=)). În 20 de minute m-am bucurat de aroma cafelei, am fumat o țigară și… eram deja la Otopeni. În aeroport o atmosferă de vacanță sau mai bine zis atmosferă de grevă. Un machiaj rapid cu testere în duty free, un cico amărât dar de 10ron și o țigară (ok, recunosc, 3 țigări:P). La anunțarea îmbarcării mă cuprinsese o bucurie enormă: plecam spre căldură, evadam din infernala iarnă bucureșteană. Nu a decolat bine avionul că o voce suavă m-a trezit din reverie. "Doamnelor și domnilor, vă rog să vă așezați pe locurile dvs și să cuplați centurile de siguranță. Ne pregătim să aterizăm în Istanbul (... zborul a durat 50 de minute). Temperatura la sol: +14 grade Celsius. " Yuppy!!!

ISTANBUL
Ora 9.00AM

Mi-a plăcut la turci: 15 euro viza, 15 euro păstrarea bagajelor, 3 euro pentru metrou și tramvai până în centru. După încercări eșuate și multiple trimiteri de la un ghișeu la altul, am reușit să obțin boarding passul pentru zborul către urmatoarea destinație, Abu Dhabi... cu un loc bun, pe unul din rândurile din dreptul ieșirilor de urgență. Dacă tot m-am văzut cu sacii în căruță, am plecat liniștită spre centru. În Istanbul m-am plimbat 6 ore, timp în care am primit 4 cereri in casatorie, 20 de complimente, 2 propuneri indecente, am vizitat Moscheea Albastră, am încercat un ceai ciudat, de portocale, am mâncat castane coapte, frigărui de oaie și am cunoscut un neamț cu ceva probleme la “mansardă”. Omul mi-a spus ca el se află în Istanbul fiindcă așa i-au zis vocile, că nu știe unde va pleca de acolo, dar că e liniștit, fiindcă în curând vocile vor reapărea și îi vor spune. Doamna care il însoțea, cu vreo 15 ani mai în etate, mi-a fost prezentată ca fiind “o bună prietenă care a trăit 20 de ani în Asia”. Uimitor, dar când distinsa doamnă a plecat să își cumpere țigări de la colț, Magicianul vocilor nu s-a sfiit să mă invite la o plimbare pe malul Bosforului. Invitație pe care am refuzat-o cu diplomație, afirmând că am avion cu 4 ore mai devreme decât ora reală, ocazie cu care mi-am luat rămas bun și am plecat pe jos în direcția aeroportului. După mai bine de 2 kilometri de plimbare pe străzile din Istanbul, am decis că e suficient, m-am urcat în primul tramvai și apoi cu metroul am ajuns înapoi la Ataturk. Revenită la aeroport, m-am instalat confortabil la o cafenea și am dezlegat integrame vreo oră și jumătate, asta dacă nu priveam oamenii sau nu faceam poze.

Zborul cu Turkish Airlines a fost ok, mâncarea bună. Ni s-a urat “Merry Christmas” și am primit ciocolățele “Moș Crăciun”. A fost cel mai inedit mod de a petrece seara de Ajun. Surpriză însă: cu o ora înainte de a ajunge la destinație, am auzit un țiuit în urechi și am simțit că amețesc, pe fondul oboselii acumulate. Am apăsat butonul, am chemat însoțitoarea de bord și i-am spus că mă simt rău și aș vrea puțina apă. Atât mi-a trebuit. Am iscat o nebunie ! Stewardese, doctori - pasageri, doctorul companiei aeriene... Eu le spuneam că nu îmi trebuie nimic, decât un pahar cu apă, că îmi revin... ei nu și nu: tensiune, puls, etc. Mi-au dat un pahar de apă cu zahăr și sare, cea mai oribilă combinație!

VINERI, 25 DECEMBRIE
ORA 2.45AM ABU DHABI

În aeroportul din Abu Dhabi, dupa aceleași drumuri ciudate de la un ghișeu la altul, am obținut boarding passul cu loc pe rândul din dreptul ieșirii de urgență. Punct ochit, punct lovit, fiind vorba de un zbor de 9 ore. Neavând viză de Emirate, nu puteam părăsi zona liberă. Citisem pe internet că în aeroport există posibilitatea de a face duş, așa că primul drum a fost la hotelul aeroportului, unde contra imensei sume de 5 euro am primit prosop, săpun, șampon, balsam, periuță și pastă de dinți, uscător de păr și am fost invitată într-o sală de baie numai a mea. Lucrul asta mi-a convenit de minune, nu mai era nevoie de locker, chei și dureri de cap.

În Emirate am fost de mai multe ori, și obișnuită cu prețuri relativ mari la servicii, suma de 5 euro m-a lasat fără replică. Nu de alta, dar o cafea în același aeroport era 4 euro. Apoi m-am dus pentru a treia oară din terminalul 1 în terminalul 3, târâind bagajele după mine (vreo 10 minute de mers) și acolo am rămas până la decolare. Terminalul 3 chiar e o chestie frumoasă, reușită, lux și bun gust într-o locație nou-nouță. Drumul era prestabilit: m-am dus la raionul de cosmetice, unde imediat au sarit să mă ajute 2 domnișoare amabile, așa că textul a fost simplu: sunt pe drum de 2 zile, iar trusa mea de cosmetice este în bagajul de cală. Prin urmare am testat creme de față și de ochi de la Guerlain și Lancome și m-am machiat discret cu produse Channel, machiaj definitivat cu un mascara YSL și un ruj roz pal Elizabeth Arden. Dupa așa o combinație de mărci celebre, deja zâmbeam și mă simțeam mai bine. Chiar îmi trecuse și somnul...

În aeroport, cel mai frumos lounge era sala de fumători din terminalul cel nou. Așa că mi-am cumpărat o cafea, un suc, am intrat și acolo am ramas. Ventilația era perfectă, și oricum nu eram decât 2 călători singuratici plus câțiva angajați care mai veneau la o cafea și o țigară, toți clienții din aeroport putând fi numarați pe degete. Acea a doua persoană era un baiat pe care nu știu cum il cheamă, dar știu că este suedez și că mergea la Brisbane. Am stat de vorbă, ne-am plâns de milă, apoi am fost și am mâncat o felie de pizza cu 5 euro :) și am plecat spre poarta de imbarcare. Eu poarta 30, el 31 așa că am mai sporovăit înca vreo 5 minute până am ajuns acolo. Apoi ne-am urat “enjoy your flight and take care”, iar eu m-am afundat într-o mare de filipinezi. Nu exagerez. Sute. Filipinezi toți. Eram 3 excepții, eu, un tip de culoare și un blond spălăcit. Văzând numarul imens de persoane din zona de așteptare, am realizat ca voi zbura cu o aeronava de mare capacitate (a fost un Boeing 777-300, despre care am citit ulterior că are până la 550 de locuri). Compania cu care am zburat: Etihad Airlines, din Emiratele Arabe Unite, inființată relativ recent, care a caștigat 2 ani la rând World's Leading Airline. În ceea ce priveste prețul biletului, Istanbul-Manila via Abu Dhabi și retur, 610eur cu toate taxele incluse.

Nu am facut nicio poză în avion fiindcă mai tot drumul am dormit. Da, da. Spre deosebire de primul zbor, acumulasem suficientă oboseală încât să reușesc să dorm în avion! Mâncarea a fost delicioasă, am avut la economy class meniu cu 3 feluri la alegere, diverse băuturi inclusiv alcoolice incluse în preț... iar confortul scaunelor, mmm..., ca să nu mai spun de monitoarele încorporate, zecile de filme, programe , jocuri sau sutele de cd-uri cu muzică, pe scurt confort și servicii de nota 10, spre deosebire de multe dintre companiile aeriene europene. Modelul ăsta de avion este împărțit în 3 compartimente, și dacă rezervi un loc pe primul rând al oricărui compartiment, ai până la ‘peretele’ din față mai bine de 2 metri dacă ești pe lateral și aproape 1 metru pentru locurile din mijlocul aeronavei. Locul pe care l-am avut la dus mi-a plăcut atât de mult, încât la întoarcere l-am solicitat pe același: 42K. Best ever!

Ora 10.45PM. MANILA

...va urma.