Deşi unii se încăpâţânează să păstreze vara de la zi la zi, încă o zi, sperând că şlapii încălţaţi dimineaţa vor îndupleca soarele să apară mai repede, toamna e aici.

Chiar dacă soarele se încăpâţânează şi el, cu ultimele zvâcniri văratice, să ardă măcar câteva ore, mirosul toamnei e tot mai puternic. Îl simt în dimineţile reci în care plec la serviciu, îl simt în aburii serii, atunci când mă întorc acasă. Îl simt în pieţe, unde culorile toamnei rodesc pe tarabe.

Toamna şi iarna sunt anotimpurile în care eu una chiar am nevoie de ceea ce americanii numesc comfort food. Mâncarea aia de la mama (sau de la tine) de-acasă, care îţi dă sentimentul de bine, de cald, de confort şi nu mă refer neapărat la saţietate. Mâncarea care-ţi satură şi sufletul.

Aşa cum e friptura de curcan la tavă, cu cartofi copţi cu rozmarin. Ar însemna să reinventez roata a mia oară dacă mi-aş aroga vreun merit pentru acest fel. Cred că orice om care păşeşte pentru prima dată în bucătărie ar putea face asta. Eu o să vă spun doar că un buchet de cimbru verde, descoperit zilele trecute pe o tarabă, m-a inspirat pentru o seară cu comfort food.

Aşa că am luat două pulpe de curcan, le-am făcut un “tratament” scrub cu sare grunjoasă de mare, piper negru, proaspăt măcinat (e mult mai aromat) şi puţin ulei de măsline. Apoi le-am pus într-o tavă, cu rămurele de cimbru verde şi puţină apă, la cuptor timp de aproape două ore, la foc moderat (180 de grade). Spre final, am pus o ceaşcă de vin alb, sec şi câţiva căţei de usturoi întregi, cu tot cu coajă. Usturoiul ăsta copt e delicios.

Şi pentru că am un cuptor mare :), cu jumătate de oră înainte ca friptura să fie gata, lângă ea şi-a găsit loc şi o tavă cu cartofi, stropiţi cu ulei de masline şi presăraţi cu frunze de rozmarin proaspăt.

N-o să vă spun cât de înnebunitoare sunt aromele, nici ce gust are carnea rumenită, dar suculentă. O să vă las să descoperiţi voi, chiar dacă e prima dată în bucătărie.

 Şi nu uitaţi că mâncarea cu suflet vine de la Farfuridi.ro!