Demnitate, mandrie sau orgoliu?
Sunt trei termeni adesea confundati intre ei. Intelesul fiecaruia insa este diferit. Sunt trei aspecte diferite, si nu tine doar de nuanta. Delimitarea dintre ele se face de la persoana la persoana...
Sunt trei termeni adesea confundati intre ei. Intelesul fiecaruia insa este diferit. Sunt trei aspecte diferite, si nu tine doar de nuanta. Delimitarea dintre ele se face de la persoana la persoana, dar exista, ca in cazul oricarui aspect psihic, cateva repere. Care sunt acestea?
Demnitatea se leaga foarte mult de sentimentul onoarei. Un om demn inspira respect. Tine de fire, de felul in care actionezi si reactionezi, de felul in care stii sau nu sa fii consecvent in principii si atitudine. Daca ai anumite idei in ceea ce priveste aspectele tale fundamentale, daca pretuiesti anumite valori si le respecti indiferent de situatie, vorbim despre demnitate. Fiecare decide pentru sine ce este demn si ce nu, dar o limita exista. Demnitatea inseamna respect: sa te respecti pe tine si pe cei din jurul tau.
Demnitatea nu reprezinta inflexibilitate. Inseamna doar ca, atata timp cat crezi in ceva, sa fii consecvent in practicarea acelei idei. Poti considera ca este demn sa ai un anumit limbaj si sa eviti alte cuvinte, de exemplu argoul sau injuriile. Sau ca e demn sa nu raspunzi cu aceeasi moneda unei ofense, ori, dimpotriva, sa nu lasi jignirile neplatite.
Exista o seama de lucruri despre care se poate spune, destul de precis, ca sunt demne sau nu sunt demne. De exemplu, nu va putea fi considerat demn sa iti tradezi un prieten ca sa scapi tu de o pedeapsa, indiferent despre ce este vorba. Nu este etic, moral, nu tine de onoare. Prin urmare, daca actionezi astfel ca sa-ti scapi pielea, cum se spune, nu poti fi considerat demn si nu va avea nimeni, niciodata, incredere in tine.
Mandria este o oarecare extindere a demnitatii. Nu doar ca nu accepti anumite lucruri, nu doar ca nu le consideri demne, ci le iei de-a dreptul ca pe o ofensa personala. Exista aspecte bine delimitate intre ce permiti si ce nu, iar ce nu accepti este vazut ca o adevarata degradare.
O persoana mandra are o anumita viziune, in proprii ochi, fata de persoana sa si nu admite sub nicio forma sa faca altfel decat crede de cuviinta, pentru a-si pastra imaginea nealterata. Un om mandru nu va accepta ceea ce el considera degradare, indiferent ce ar insemna aceasta degradare.
Mandria accepta mai greu un compromis. Daca demnitatea se inclina in fata ratiunii, mandria ingaduie mai greu ideea esecului. O persoana mandra isi va schimba mai greu conceptiile despre drept si nedrept, bun si rau, permis si nepermis, decat una demna. Prin urmare, mandria ar trebui sa impuna, pe langa strictetea regulilor, alegerea foarte selectiva a motivelor pentru strictete. Daca esti mandra, gandeste-te bine care iti sunt conceptiile. Si, mai ales, daca sunt realiste.
Demnitatea
Demnitatea se leaga foarte mult de sentimentul onoarei. Un om demn inspira respect. Tine de fire, de felul in care actionezi si reactionezi, de felul in care stii sau nu sa fii consecvent in principii si atitudine. Daca ai anumite idei in ceea ce priveste aspectele tale fundamentale, daca pretuiesti anumite valori si le respecti indiferent de situatie, vorbim despre demnitate. Fiecare decide pentru sine ce este demn si ce nu, dar o limita exista. Demnitatea inseamna respect: sa te respecti pe tine si pe cei din jurul tau.
Demnitatea nu reprezinta inflexibilitate. Inseamna doar ca, atata timp cat crezi in ceva, sa fii consecvent in practicarea acelei idei. Poti considera ca este demn sa ai un anumit limbaj si sa eviti alte cuvinte, de exemplu argoul sau injuriile. Sau ca e demn sa nu raspunzi cu aceeasi moneda unei ofense, ori, dimpotriva, sa nu lasi jignirile neplatite.
Exista o seama de lucruri despre care se poate spune, destul de precis, ca sunt demne sau nu sunt demne. De exemplu, nu va putea fi considerat demn sa iti tradezi un prieten ca sa scapi tu de o pedeapsa, indiferent despre ce este vorba. Nu este etic, moral, nu tine de onoare. Prin urmare, daca actionezi astfel ca sa-ti scapi pielea, cum se spune, nu poti fi considerat demn si nu va avea nimeni, niciodata, incredere in tine.
Mandria
Mandria este o oarecare extindere a demnitatii. Nu doar ca nu accepti anumite lucruri, nu doar ca nu le consideri demne, ci le iei de-a dreptul ca pe o ofensa personala. Exista aspecte bine delimitate intre ce permiti si ce nu, iar ce nu accepti este vazut ca o adevarata degradare.
O persoana mandra are o anumita viziune, in proprii ochi, fata de persoana sa si nu admite sub nicio forma sa faca altfel decat crede de cuviinta, pentru a-si pastra imaginea nealterata. Un om mandru nu va accepta ceea ce el considera degradare, indiferent ce ar insemna aceasta degradare.
Mandria accepta mai greu un compromis. Daca demnitatea se inclina in fata ratiunii, mandria ingaduie mai greu ideea esecului. O persoana mandra isi va schimba mai greu conceptiile despre drept si nedrept, bun si rau, permis si nepermis, decat una demna. Prin urmare, mandria ar trebui sa impuna, pe langa strictetea regulilor, alegerea foarte selectiva a motivelor pentru strictete. Daca esti mandra, gandeste-te bine care iti sunt conceptiile. Si, mai ales, daca sunt realiste.
Citeste in continuare
-
-
Cum îți înveți copiii să fie disciplinați
Casă şi familie · Copii
-
De Sărbători, regăsește-ți echilibrul! (P)
Casă şi familie · Acasa
-
Alegeri sănătoase pentru a aduce mai mult echilibru în viața ta
Sănătate
-
Mersul nordic: dietă sau trend de fitness?
Dietă & Fitness · Intretinere
-
Terapia Reiki te ajută să te concentrezi, elimină durerea și susține dezvoltarea în plan spiritual
Sănătate · Medicina alternativa
Cea mai mare problema la noi e ca in general pariintii cofunda demnitatea cu orgoliul drept pentru care copii lor vor suferii in viata pentru ca orgoliul e ceva rau iar demnitatea e ceva bun!!!!
pentru un divort cu copil,as vrea sa mi dati nr de telefon va multumesc nicu
vreau sa-ti spun un lucru, nu este o scuza faptul ca ti s-au aprins calcaiele pentru altcineva, in momentul cand ai spus DA si la starea civila si la biserica ti-ai inchis calea catre altii.poti controla asta si in felul asta, tot ce mai poti oferi, oferi sotului, e si normal,pe el l-ai ales mergi inainte. nu, nu esti bolnava cu capul pentru ca esti destul de rationala si stii ce faci, dar o faci, mai rau, cu buna stiinta ce are ala si nu are sotul tau? daca gasesti raspunsul, la fel de bine poti gasi acel ceva si la sotul tau, trebuie doar sa vrei fiecare om are in el din toate, de noi depinde sa scoatem in evidenta ce ne intereseaza si cum femeile stiu bine acest lucru.. o femeie poate ridica sau poate cobora un barbat nu se zice ca femeia a civilizat barbatul? asa ca, lasa, nu te mai scuza ,fii responsabila si asuma-ti responsabilitatile de sotie si de mama tradarea este cel mai josnic sentiment, gandeste-te la sotul tau te va ierta poate, insa nu va putea sa uite sau, pune-te in locul lui,EMPATIA, dar tu ai fost egoista, sau mai rau, ce ar fi ca el sa te insele, desi se spune mereu ca doar barbatii inseala .. nu, barbatii inseala dar nu stiu sa ascunda la fel de bine cum o faceti voi cu bine si sper sa repari macar cat se mai poate
Buna..am citit articolele p site..sunt foarte interesate..si lucruri din care ai ce invata..sfaturi utile..ei bne..am avt o rel c un tip..app 3 ani d zile...au fost si momente bune..dar shy foarte rele..o data imi arata k tine la me..altadata..aflam k mai umbla cu alte tipe..inainte de craciun am term orice leg..pana acm 1 sapt n am vb delok..in app 2 luni...staw shy ma intreb face asta dn orgoliu..sau pur si simplu eu n mai contez..il yubesk f.mult desii n crd k se mai poate sa salvam ceva...uneori am senzatia k vreau sa il kaut..dar ma opresk...n stiu dc..sincer..st confuza...ce sa fak...astept un raspuns...
Cand am terminat liceul acum 5 ani, un coleg de la mine din clasa a vrut sa iesim la un suc, sa-i dau o sansa. Dupa ce am iesit o data, am iesit timp de 4 ani, timp in care ma cerut de sotie. In schimb dupa vreo 3ani, 3 ani jum sa gandit sa ma insele, si culmea sa o lase insarcinata pe o pustoica de vreo 20 de ani. Binenteles ca l-am simtit, si-mi zicea ca sunt nebuna.Ok, dupa 4 ani am terminat-o, dar tot nu a vrut sa recunoasca. La cateva luni dupa despartire, cam vreo 2 luni , am vrut sa ma omor, mare prosttie din partea mea. Dar multumesc lui Dumnezeu k nu a lasat sa se intample asta, deoarece era sa mor in fata casei mele , in Salvare. Ma cautat, am mai vorbit la telefon cu el, dar nu am mai vrut sa mai fiu cu el. A trecut un an si cateva luni, sunt ok acum, dar ies cu un tip de vreo 2 luni. Luni in care am fost apreciata, iubita, respectata. La un moment dat el a vrut o pauza, de ce??? va intrebati, nici eu nu stiu. Acum stau si astept un semn de la el. Ne-am inteles super si hiar vreau sa fiu cu el, doar ca el nu stie prin ce am trecut, si nu stiu daca trebuie sa-i spun sau pur si simplu nu vreau sa-i fie mila de mine. Ajutati-ma cu un sfat. Pur si simplu nu mai stiu ce sa mai fac.
mai ia in seama si vorba asta:,,roata se intoarcee!!"nu uitaa
frumoase si intelepte sfaturi!ma bucur si esti d apreciat ca o ajuti intr-o oarecare masura p eva.ai facut-o sa se trezeasca la realitate.
ti-am trimis ieri 2 mesaje scurte ,care s-au intors inapoi!!! cred ca e totusi o problema cu mailul tau!...sper din tot sufletul sa reusim sa comunicam pana la urma!...pe curand!
depinde cum sant intelese ,,cunosc oameni carora mandria si orgoliul le a distrus viata ,,
buna evelor ,interesante subiecte abordati ,lavy alegeti o cariera in psihologie ,se simte ca ai trait mult pana la 24 de ani ,si psihologia e frumoasa ,fascinanta si tot timpul inveti ceva nou ,iti spun din experienta ,mie mi a shimbat viata radical ,am 43 de ani si sant anul 3 la psihologie ,am simtit nevoia sa ma cunosc si pot spune ca sant foarte aproape .....succes tuturor ....va poop
buna, mai arunc un ochi aproape in fiecare zi pe forum ti-am trimis de mai multe ori emailuri, insa de fiecare data mi s-au intors inapoi!...reusim noi pana la urma sa comunicam,sunt sigura! pe curand!
daca iti intelegi problema, de ce nu ti-o rezolvi? stai linistita, ca nici un psiholog sau psihoterapeut n-o sa iti poata da o formula magica prin care sa te refaci emotional. doar tu poti sa patrunzi incet in traumele pe care le-ai ingropat adanc in subconstient si incet incet sa treci peste ele. sa ai mai multa incredere in oameni. sa incepi sa traiesti. nu te mai minti singura ca totul e in regula. vad ca esti inteligenta si intelegi ce ti se intampla. incearca sa traiesti normal , si sa faci un bine mai repede decat un rau.
n-am primit inca nimic de la tine, nu stiu ce are mailul meu, o sa iti trimit de pe alta casuta, cand am vreme... saptamana trecuta nu am avut calculator ca mi-a fost virusat si a trebuit sa reinstalez windowsul. sper sa mai citesti forumul asta.
Nu ti se intampla numai tie.Si eu ma confrunt cu o problema de genul asta,dar incerc sa gestionez criza.si nu e prima data.Cum la mine in zona nu sunt psihologi si psihoterapeuti,incerc sa gasesc raspunsul singura.Mi se trage de la carentele afective din perioada copilariei, de la violul de la varsta de 15 ani,de la divortul parintilor la varsta de 16ani,de la prima dezamagire in dragoste. Citind multe chestii de psihologie,am gasit cauza dar nu stiu cum sa ma vindec.Ma straduiesc sa nu o iau razna de tot,pentru ca uneori ma simt tare nefericita.
emailurile pe care ti le-am trimis mi se intorc inapoi!!! imi apare eroare de adresa, nu stiu de ce!!! o sa mai incerc sa retrimit!
l-am primit ,merci. ti-am raspuns astazi. sper ca e OK si ai primit mailul
salut, ti-am trimis un mail, l-ai primit? ca mi-a dat ceva mesaj de eroare si nu stiu sigur daca l-a trimis sau nu.
Buna, astept sa-mi dai un semn de viata cind vei avea timp si chef!(adresa ti-am lasat-o pe 06.10.08)Merci.Pe curind!
ai mare dreptate in ceea ce spui! poare ar trebui sa consult un psiholog sau un psihanalist, insa nu cunosc pe nimeni care sa stie intradevar meserie! cred ca Dumnezeu nu m-a parasit si ca voi reusi sa gasesc forta de a tine calea cea dreapta! iti multumesc pt raspuns!
merci^pt raspuns! nici nu stii ce reconfortant e sa stii ca mai sunt si altii care se confrunta cu aceleasi probleme ca si tine! mie mi-au facut bine discutiile si sapuneala de pe acest forum! cred ca voi reusi sa gasesc forta interioara de a tine calea cea dreapta in practica si nu doar in teorie!