Un copil retras, din perspectivă psihologică, este un copil care a dezvoltat dorința de a sta retras, în perioada intrauterină sau mai apoi.

Asta însemnă că o mamă ar trebui să se gândească puțin înainte de a rămâne însărcinată, pentru a nu se mira apoi, întrebându-se încă din prima zi a copilului sau în primele luni, cu cine seamănă. El seamănă cu ceea ce a primit…

Tatăl copilului sau cei care sunt în preajma mamei este bine din nou să nu compare copilul cu vreun înaintaș, ci să își pună problema cum a influențat mama, încă din perioada în care era însărcinată, sau după aceea.

Aceasta este abordarea corectă atunci când ne gândim la temperamentul copilului, la caracterul lui. Odată ce am înțeles aceste aspecte, putem descoperi care au fost rădăcinile și abia apoi, uitându-ne la propriile greșeli, cum putem îndrepta, doar dacă este cazul, copilul.

Ce anume din comportamentul părinților poate duce la comportamentul retras al copilului?

Sunt câteva elemente ce merită enumerate, cum ar putea fi:
- O lipsă de comunicare între parteneri, în perioada sarcinii, care duce la o suferință psihologică a mamei ce se va repercuta apoi asupra copilului.
- Lipsa de afecțiune, dragoste, tandrețe, dintre cei doi. Și acestea pot duce la o suferință a mamei.
- Persoanele toxice ce intervin între cei doi: părinții lor, prietenii, colegii, o/un amant. Toți pot influența modul în care interacționează cei doi parteneri, pot isca certuri, diferențe grave de opinie.
- O depresie a unuia dintre părinți. Netratată la timp, această va acționa mult mai grav, povara propriilor probleme poate deveni aproape de nesuportat, odată cu apariția unei noi responsabilități: copilul.
- Anumite tulburări de personalitate, de caracter, de comportament, pot influența din nou interacțiunea cu copilul, acesta putând moșteni aceste tulburări, prin imitație.

Ce se poate ascunde în spatele unui astfel de comportament din partea copilului:

- O tulburare depresivă,
- O tulburare de personalitate schizoidă sau schizotipală
- O melancolie subclinică

Se pot acutiza aceste probleme? Se pot rezolva?

Oricare dintre afecțiunile descrise mai sus pot avea forme acute sau se pot rezolva dacă se apelează în timp util la un specialist. De exemplu, dacă vorbim de o tulburare de personalitate, aceasta este o afecțiune în sine și este foarte greu de îndreptat. Dacă vorbim de o tulburare depresivă, aceasta se poate rezolva sau poate deveni recurentă.

Ce pot face părinții pentru a rezolva această problemă?

În primul rând să apeleze la un specialist. Rețetele găsite pe net, sfaturile prietenilor sau ale părinților pot face de foarte multe ori mai mult rău decât bine. Un specialist va putea pune un diagnostic cu ușurință și claritate în ce constă problema copilului, dar vă va putea și îndruma pentru a aplica soluțiile cele mai potrivite.

Dacă nu doriți să apelați la un specialist, din varii motive, atunci uitați-vă cu sinceritate la voi și la cei apropiați, nu pentru a vedea cu cine seamănă (conform unei sorți fatidice), ci care au fost factorii care au dus la acest comportament al copilului. După aceea, îndreptați în primul rând problemele voastre și a celor cu care copilul interacționează, și dacă nu vorbim de o problemă gravă a copilului, acesta se va putea redresa de la sine.

În nici un caz nu îl priviți ca pe o jucărie stricată, considerând că, doar el trebuie „reparat”. Până nu vă veți regla voi problemele, copilul nu va fi decât o reflecție a mediului în care este crescut. Schimbați mediul și copilul se va îndrepta, încet, încet….