Uscăciunea vaginală este frecventă după menopauză, dar poate fi tratată. Află ce ajută, ce produse pot agrava iritația și când este necesar consultul ginecologic.

Uscăciunea vaginală este una dintre cele mai frecvente schimbări care pot apărea în anii din jurul menopauzei și după instalarea acesteia, dar este și una dintre problemele despre care multe femei ezită să vorbească. Uneori este redusă la o simplă neplăcere intimă, deși poate afecta confortul de zi cu zi, viața sexuală, somnul și chiar relația de cuplu.

În spatele uscăciunii vaginale se află, de cele mai multe ori, scăderea nivelului de estrogen. Țesuturile vaginale și vulvare devin mai subțiri, mai puțin elastice și pot produce mai puțină lubrifiere naturală. Aceste schimbări fac parte din ceea ce specialiștii numesc

sindrom genito-urinar al menopauzei, o problemă care poate include nu doar uscăciune, ci și senzație de arsură, mâncărime, disconfort sau durere la contact sexual și uneori simptome urinare.

Vestea bună este că simptomele nu trebuie pur și simplu suportate. Există soluții simple care pot ajuta, iar atunci când acestea nu sunt suficiente există tratamente medicale eficiente.

De ce apare uscăciunea vaginală după menopauză

Estrogenul are un rol important în menținerea grosimii, elasticității și hidratării țesuturilor vaginale. Odată cu menopauza, nivelul acestui hormon scade, iar mucoasa vaginală poate deveni mai fragilă și mai uscată.

Aceste schimbări nu se produc identic la toate femeile. Unele observă doar o ușoară senzație de uscăciune, în timp ce pentru altele simptomele pot deveni suficient de intense încât să afecteze mersul, statul pe scaun, sportul sau contactul sexual.

Spre deosebire de bufeuri, care se pot diminua în timp, simptomele genito-urinare ale menopauzei nu tind neapărat să dispară de la sine. La unele femei se pot chiar accentua dacă nu sunt tratate.

Lubrifianții pot face diferența în timpul contactului sexual

Dacă uscăciunea se manifestă în principal în timpul sexului, un lubrifiant poate fi una dintre cele mai simple soluții.

Lubrifianții se folosesc înainte sau în timpul contactului sexual și reduc frecarea, ceea ce poate preveni iritația și durerea. Pentru multe femei sunt suficiente produsele pe bază de apă sau silicon, alegerea depinzând în mare parte de preferință și toleranță.

Important este ca produsul să fie destinat utilizării intime și să nu provoace usturime sau iritație. Produsele foarte parfumate, cu arome sau ingrediente iritante pot agrava simptomele, mai ales atunci când țesuturile sunt deja sensibile.

Lubrifiantul ajută însă în momentul contactului sexual. Nu tratează uscăciunea persistentă dintre contacte.

Hidratantele vaginale au un rol diferit

Hidratantele vaginale sunt adesea confundate cu lubrifianții, dar rolul lor este diferit.

Ele sunt concepute pentru a fi utilizate regulat, nu doar în timpul sexului, și pot ajuta la menținerea hidratării țesuturilor pe parcursul mai multor zile. În formele ușoare sau moderate de uscăciune, utilizarea constantă poate reduce senzația de disconfort.

Unele femei observă o îmbunătățire după câteva săptămâni de utilizare regulată, însă este important ca produsul să fie destinat zonei vaginale.

Cremele obișnuite pentru corp, loțiunile cosmetice sau produsele parfumate nu sunt alternative bune și pot irita zona intimă.

Estrogenul vaginal poate fi foarte eficient

Atunci când hidratantele și lubrifianții nu sunt suficienți, medicul poate recomanda tratament local cu estrogen.

Acesta poate fi disponibil sub formă de cremă, comprimate vaginale sau alte formule locale și acționează direct asupra țesuturilor vaginale. Pentru multe femei, poate îmbunătăți hidratarea, elasticitatea și confortul și poate reduce durerea la contact sexual.

Tratamentul local cu estrogen nu este același lucru cu terapia hormonală sistemică utilizată pentru bufeuri și alte simptome ale menopauzei. Expunerea generală a organismului la estrogen este, de regulă, mult mai mică în cazul tratamentelor vaginale cu doză redusă.

Alegerea tratamentului trebuie însă făcută împreună cu medicul, mai ales în cazul femeilor cu antecedente de cancer hormono-dependent sau alte probleme medicale pentru care terapia hormonală necesită o evaluare individuală.

Sexul nu ar trebui să doară după menopauză

Una dintre cele mai frecvente consecințe ale uscăciunii este durerea la contact sexual. Unele femei încearcă să o ignore sau să o considere o parte inevitabilă a îmbătrânirii.

Nu ar trebui să fie așa.

Dacă penetrarea doare, continuarea contactului sexual în ciuda durerii poate provoca mici leziuni și poate crea un cerc vicios. Apare teama de durere, corpul se încordează, lubrifierea scade și mai mult, iar următoarea experiență poate deveni și mai dificilă.

Este mult mai util să fie tratată cauza și să fie acordat mai mult timp pentru excitare și apropiere, fără presiunea că fiecare moment intim trebuie să ducă obligatoriu la penetrare.

Uneori poate fi nevoie și de evaluarea musculaturii planșeului pelvin, mai ales dacă durerea persistă chiar după ce uscăciunea a fost tratată.

Evită spălăturile vaginale

Una dintre cele mai frecvente greșeli este folosirea spălăturilor vaginale în încercarea de a obține o igienă „mai bună”.

Vaginul nu are nevoie să fie spălat în interior. Are propriul sistem de menținere a echilibrului local.

Spălăturile vaginale pot modifica mediul natural și pot provoca iritații, crescând disconfortul.

Pentru igiena obișnuită este suficientă curățarea delicată a zonei externe. Produsele intens parfumate, deodorantele intime și gelurile agresive nu sunt necesare și, pentru femeile cu uscăciune vaginală, pot face problema mai supărătoare.

Săpunurile parfumate și băile foarte fierbinți pot agrava iritația

În jurul menopauzei, pielea și mucoasele pot deveni mai sensibile, iar produsele pe care înainte le tolerai fără probleme pot începe să provoace usturime.

Săpunurile parfumate, gelurile de duș agresive, spuma de baie și produsele intime cu parfum pot contribui la iritație.

Apa foarte fierbinte și băile lungi pot usca și mai mult pielea din zona vulvară. Este de preferat o igienă blândă, cu apă călduță și, dacă este necesar, produse delicate, fără parfum.

Uneori simplificarea rutinei de igienă aduce o îmbunătățire surprinzător de mare.

Unele medicamente pot accentua uscăciunea

Nu orice simptom apărut după menopauză este provocat exclusiv de hormoni.

Anumite medicamente pot contribui la uscarea mucoaselor. Unele antihistaminice, de exemplu, pot reduce secrețiile organismului și pot accentua senzația de uscăciune. Alte tratamente pot influența indirect excitația sau lubrifierea.

Dacă simptomele au început sau s-au agravat după introducerea unui medicament nou, merită discutat cu medicul.

Tratamentul nu trebuie întrerupt de una singură. Uneori poate exista o alternativă sau o ajustare care rezolvă problema fără a renunța la terapia de care ai nevoie.

Hidratarea este importantă, dar apa nu rezolvă singură problema

Este firesc să te întrebi dacă trebuie pur și simplu să bei mai multă apă.

Deshidratarea poate accentua senzația generală de uscăciune, iar un aport adecvat de lichide este important pentru sănătate. Totuși, uscăciunea vaginală produsă de menopauză este legată în principal de modificările hormonale ale țesuturilor.

Prin urmare, dacă bei suficientă apă și problema persistă, nu înseamnă că nu te hidratezi corect.

Câteva pahare suplimentare de apă nu pot înlocui tratamentul unei atrofii vaginale provocate de scăderea estrogenului.

Intimitatea regulată poate avea un efect benefic

Activitatea sexuală, cu partener sau prin masturbare, poate contribui la menținerea fluxului sanguin în zona genitală și la elasticitatea țesuturilor.

Dar acest lucru trebuie înțeles corect.

Nu înseamnă că femeile trebuie să facă sex dacă nu își doresc sau dacă sexul le provoacă durere. Intimitatea nu trebuie prescrisă ca o obligație.

Dacă există uscăciune severă, este mai important să fie întâi îmbunătățit confortul. Lubrifianții, hidratantele și tratamentul indicat de medic pot face apropierea mult mai plăcută.

Fumatul poate agrava schimbările asociate menopauzei

Fumatul afectează sănătatea vasculară și este asociat cu instalarea mai precoce a menopauzei. În plus, poate influența negativ țesuturile și circulația.

Renunțarea la fumat nu este un „tratament” direct pentru uscăciunea vaginală, însă contribuie la sănătatea generală, vasculară și sexuală.

Într-o etapă a vieții în care riscul cardiovascular și riscul de osteoporoză încep să devină tot mai importante, beneficiile renunțării la fumat merg mult dincolo de confortul intim.

Nu orice mâncărime sau usturime este provocată de menopauză

Uscăciunea poate produce mâncărime, usturime și senzație de arsură, însă aceste simptome pot apărea și în infecții sau în afecțiuni dermatologice ale vulvei.

Dacă există secreții vaginale neobișnuite, miros modificat, răni, modificări ale pielii, durere puternică sau simptome care nu răspund la măsurile obișnuite, este necesar un consult.

Este important mai ales pentru că unele afecțiuni vulvare devin mai frecvente după menopauză și nu trebuie confundate cu simpla uscăciune.

Sângerarea după menopauză trebuie verificată

Țesuturile vaginale fragile pot sângera uneori după contact sexual, mai ales dacă există uscăciune severă.

Totuși, orice sângerare vaginală apărută după menopauză trebuie discutată cu medicul, chiar dacă este vorba doar despre câteva picături și chiar dacă apare după sex.

De cele mai multe ori, explicația nu este una gravă, dar sângerarea postmenopauză trebuie evaluată deoarece poate avea mai multe cauze.

Nu este bine să presupui automat că este doar de la uscăciune.

Când este momentul să mergi la ginecolog

Dacă uscăciunea este ușoară și ocazională, poți începe cu un hidratant vaginal și un lubrifiant atunci când ai contact sexual.

Dacă simptomele persistă, dacă sexul a devenit dureros, dacă ai usturime frecventă, infecții urinare repetate, mâncărime sau orice formă de sângerare după menopauză, este indicată o evaluare ginecologică.

Nu există niciun motiv pentru care o femeie să suporte ani de disconfort pentru că presupune că „este normal la menopauză”.

Schimbările sunt frecvente. Suferința nu trebuie să fie obligatorie.

Menopauza schimbă țesuturile, dar nu trebuie să pună capăt confortului intim

Uscăciunea vaginală poate părea un subiect minor comparativ cu alte probleme de sănătate care apar după 45–50 de ani, dar efectele asupra calității vieții pot fi considerabile.

Poate modifica dorința sexuală, poate crea tensiuni în cuplu și poate determina femeia să evite intimitatea pentru că se teme de durere.

Primul pas este să înțelegi că problema este frecventă și că există soluții. Uneori este suficient un lubrifiant potrivit și un hidratant vaginal. Alteori este necesar un tratament local recomandat de medic.

Important este să nu accepți durerea, usturimea sau disconfortul ca pe un preț inevitabil al menopauzei. Corpul se schimbă, dar asta nu înseamnă că trebuie să renunți la confort sau la o viață intimă satisfăcătoare.