Este unul dintre cele mai cautate sanatorii pentru copii din tara. Anual, poposesc la recuperare neuropsihica si ortopedica peste 2.000 de suferinzi, depasind cu mult numarul de locuri disponibile. Cu toate acestea, locul in care prichindeii incep sa isi miste mainile si picioarele este la mila statului. Printre copaci umbrosi si miresme de castani se zaresc leagane colorate. Sunetul mingii pocnind pe ciment ne atrage atentia. Inaintam. Rasar rand pe rand capete de copii. Unii stau pe banci. Doar privesc. Altii alearga de colo-colo, razand cu gura pana la urechi. Intr-un colt, Lucian isi inghite sughiturile. Lacrimile i-au inrosit ochii. Mana-i inerta ii atarna pe langa corp. Ar vrea sa intre in jocul celorlalti copii, dar nu poate. La doar 11 ani, baiatul este nevoit sa vina din doua in doua luni la tratament in cadrul Sanatoriului de recuperare Baile 1 Mai, doar-doar se va insanatosi. Il supara si mana, si piciorul. E trist. Ochii-i sunt atintiti in pamant. Stie ca mama sa, in cateva minute, avea sa-l paraseasca pentru aproape o luna. PERSONAL DEDICAT. "Se afla pe maini bune!", intervine Ionela, una dintre educatoarele sanatoriului, care se ocupa de copii dupa-amiaza, de-ndata ce orele de tratament iau sfarsit. Luciana, mama sa, are 28 de ani. In brate il tine strans pe celalalt fiu de numai 1 an si jumatate. Deschide pumnul si-mi arata o hartie mototolita. Lucian imediat isi ridica privirea. Incepe sa urle si sa traga de bratul femeii. "Stai, mama, io nu te parasesc!", plange femeia si apara certificatul de handicapat, de parca ar fi biletul lor de salvare. "As sta cu el, dar tre