Despre E-urile din alimentatia oamenilor s-au scris sute de pagini. Sunt insa alte substante, aproape la fel de periculoase, despre care nu se pomeneste nimic: cele din nutritia animalelor din gospodarie. Uniunea Europeana are o legislatie bine pusa la punct in ceea ce priveste aditivii furajeri, care nu se aplica, din pacate, in Romania. O piata de cateva zeci de milioane de euro anual este astfel lasata in plata Domnului. Daca inainte de aderare domeniul veterinar nu se bucura de foarte mare interes, in ultimele luni lucrurile au luat o turnura spectaculoasa. Pesta porcina, transhumanta, comercializarea branzei au fost subiecte extrem de mediatizate si de disputate. Sunt insa doar varful aisbergului. Jurnalul National va prezinta problema aditivilor furajeri, despre care Autoritatea Nationala Sanitar-Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor (ANSV) nici nu pare sa fi avut habar. DE FORMA. "Aditivii furajeri reprezinta E-urile din alimentatia animalelor. Bruxellesul le acorda o foarte mare importanta, lucru care se vede in faptul ca a retras statelor membre dreptul de a acorda autorizatii de comercializare, insarcinand in acest scop Comisia Europeana si Autoritatea Europeana pentru Siguranta Alimentelor (EFSA). De asemenea, inspectiile in domeniul furajelor sunt o prioritate la nivel european", ne-a precizat conferentiar univ. dr. Viorel Andronie, fost sef al ANSV. Reglementarea Consiliului 1831/2003 intrata in vigoare in 2004, este actul care face legea in ceea ce priveste producerea, etichetarea si comercializarea lor in Uniunea Europeana. In baza ei, este elaborat anual Registrul Comunitar al aditivilor furajeri. Produsele care nu apar acolo nu pot fi comercializate in spatiul european. Reglementarile se aplica automat in statele membre, fara a mai necesita transpunerea in legislatia nationala. Cu alte cuvinte, actul ar trebui sa se aplice in Romania de la 1 ianuarie 2007. Ce se intampla in practica? Pai, nimic. Nomenclatorul produselor de uz veterinar care se gaseste pe site-ul Institutului pentru Controlul Produselor Biologice si Medicamentelor de Uz Veterinar (ICPBMV) cuprinde o sumedenie de produse care fie contin substante active interzise a fi utilizate ca aditivi furajeri, fie nu respecta concentratiile europene, fie au mai multe prospecte etc. Este vorba de zeci de produse din productia autohtona sau din import, cuantificate in milioane si milioane de euro. RAZBOI CU ANTIBIOTICELE. Sa prezentam lucrurile punctual. Uniunea Europana a interzis incepand cu 2006 utilizarea ca si promotori de crestere pentru animalele economice a patru antibiotice: monensin, avilamicina, salinomicina si flavomicina. Cele patru substante erau ultimii supravietuitori din grupa antibioticelor. Markos Kyprianou, Comisarul European pe probleme de Sanatate si Protectie a Consumatorului, a expus, la data respectiva, motivul razboiului european contra antibioticelor: "Trebuie sa reducem substantial utilizarea neesentiala a antibioticelor, daca vrem sa rezolvam problema microorganismelor care devin rezistente la tratamente pe care le utilizam cu bune rezultate de ani de zile. Hrana animalelor este primul pas pe fluxul nutritiei si, prin urmare, de aici vom incepe". In nomenclatorul produselor de uz veterinar, gasim insa foarte multe produse care contin ca si substanta activa unul dintre antibioticele de mai sus. Salinomicyn 12% V, Grosal 12 %, Maxus 100, Monensin sodium premix sunt doar cateva dintre aceste produse.

BRUXELLES DIXIT! Ultimele patru antibiotice au fost eliminate din randul aditivilor furajeri incepand cu 1 ianuarie 2006

PROSPECTE LA ALEGERE. O alta substanta interzisa ca aditiv furajer este amproliumul. Spre deosebire de cele patru de mai sus, el este mentionat in acesta calitate chiar in Programul actiunilor sanitar-veterinare pentru 2007 de pe site-ul Autoritatii veterinare. In nomenclator gasim insa sapte firme care comercializeaza produse continand amprolium, iar concentratiile dau de banuit ca nu ar fi utilizate in scop terapeutic, ci in scop nutritional. Spre exemplu, produsul Amprol Plus are un prospect in care este declarat a fi utilizat "in tratamentul si prevenirea coccidiozei". Mai are insa un prospect in care este definit a fi aditiv furajer anticcidian. Atat concentratia, cat si modul la ambalare (la saci de 25 de kg) intaresc banuiala ca este mai curand folosit ca aditiv furajer. Ajungem astfel la o alta problema. Este dificil de spus in ce scop sunt utilizate in realitate produsele din nomenclator si cat de relevanta este incadrarea lor in anumite categorii, deoarece majoritatea au cate doua (unele chiar trei) prospecte diferite. Cumparatorul are libertatea de a-si alege prospectul care ii place cel mai mult. Alte produse au alta "buba": nu respecta concentratiile prevazute in Registrul Comunitar privind aditivii furajeri. Nu putem incheia enumerarea lipsurilor fara a o mentiona pe cea mai importanta