Somnul este vital, dar nu rămâne neschimbat pe măsură ce trecem prin etapele vieții. De la nou-născut la vârstnic, modul în care dormim – durata, profunzimea și ritmul – se transformă constant.

Aceste schimbări sunt normale, dar adesea frustrante, mai ales când începem să ne comparăm cu trecutul: „Cum de adormeam imediat când eram mic(ă)?” sau „De ce mă trezesc la 5 dimineața fără ceas, chiar și în weekend?”

Înțelegerea acestor tipare te poate ajuta să-ți gestionezi mai bine așteptările legate de somn și să identifici dacă ceea ce experimentezi este normal sau are nevoie de atenție medicală.

Nou-născuți și bebeluși (0–12 luni): somnul ca proces de adaptare

În primul an de viață, somnul este haotic, fragmentat și distribuit de-a lungul întregii zile și nopți. Un nou-născut poate dormi între 14 și 17 ore zilnic, în episoade scurte de 2–4 ore. Ciclurile de somn sunt mult mai scurte decât la adulți, iar tranziția între fazele de somn este mai instabilă, ceea ce duce la treziri frecvente.

Somnul REM (faza activă, asociată cu visele) ocupă un procent mai mare decât la adulți, fiind esențial pentru dezvoltarea creierului. Pe măsură ce copilul crește, somnul devine treptat mai consolidat pe timpul nopții, iar numărul de sieste scade.

Copii mici (1–5 ani): somnul profund domină

Între 1 și 5 ani, somnul nocturn se stabilizează, dar poate rămâne sensibil la schimbări de rutină sau anxietate de separare. Cei mici au nevoie de 10–13 ore de somn pe zi, adesea completate de o siestă la prânz, mai ales în primii ani.

În această perioadă, somnul profund (faza non-REM) este predominant. Tocmai de aceea copiii dorm „ca niște pietre” și sunt greu de trezit în primele ore ale nopții. Tot în această etapă pot apărea și fenomene precum somnambulismul, vorbitul în somn sau coșmarurile, toate fiind asociate cu dezvoltarea neurologică normală.

Copii de vârstă școlară (6–12 ani): nevoia de somn e mare, dar ignorată

Copiii școlari ar trebui să doarmă 9–12 ore pe noapte, dar în practică, mulți dorm mult mai puțin din cauza temelor, activităților extracurriculare și utilizării ecranelor. Somnul profund continuă să joace un rol important, dar încep să apară primele conflicte legate de rutina de culcare.

La această vârstă, ritmul circadian (ceasul biologic intern) este încă relativ stabil, iar copiii adorm, în mod natural, mai devreme decât adolescenții. Din păcate, obiceiurile impuse de școala modernă pot perturba acest echilibru.

Adolescenți (13–19 ani): decalaj biologic și deficit de somn

Aceasta este una dintre cele mai critice perioade în ceea ce privește calitatea somnului. Adolescenții au nevoie de 8–10 ore de somn, dar majoritatea nu ating nici măcar 7 ore, în special în timpul săptămânii școlare.

Ceasul biologic se decalează natural: adolescenții sunt programați să adoarmă mai târziu și să se trezească mai târziu. Acest lucru nu înseamnă că sunt leneși, ci că ritmul lor circadian s-a modificat temporar. Din păcate, obligațiile academice și presiunea socială vin în conflict direct cu acest ritm natural, ducând la privare cronică de somn, iritabilitate, anxietate și scăderea performanței cognitive.

Adulți tineri (20–40 ani): somnul devine o alegere conștientă

Adulții au, în general, nevoie de 7–9 ore de somn, dar stilul de viață modern duce adesea la compromisuri. În această etapă, somnul e influențat de stres, carieră, parentalitate, expunere excesivă la ecrane și lipsa unei rutine.

Somnul profund scade ușor în frecvență, iar trezirile nocturne pot deveni mai frecvente dacă există anxietate sau tulburări de respirație (sforăit, apnee). În ciuda oboselii, mulți adulți ignoră semnalele corpului și prioritizează activitățile de seară în detrimentul odihnei.

Vârsta mijlocie (40–60 ani): schimbări hormonale și treziri mai dese

Pe măsură ce ne apropiem de mijlocul vieții, somnul devine mai ușor și mai fragmentat. Faza de somn profund scade vizibil, iar trezirile nocturne – pentru apă, toaletă sau din cauza gândurilor agitate – devin mai frecvente. Tot acum pot apărea tulburări precum insomniile de întreținere (te trezești și nu mai poți adormi) sau somnul superficial, din care te trezești la cel mai mic zgomot.

În cazul femeilor, perimenopauza și menopauza aduc fluctuații hormonale (în special scăderea estrogenului și progesteronului) care influențează negativ calitatea somnului. Bărbații pot experimenta și ei insomnii mai frecvente, adesea asociate cu stresul, anxietatea sau problemele medicale.

Vârstnici (peste 65 ani): somnul se fragmentează natural

Odată cu înaintarea în vârstă, somnul devine mai ușor, mai fragmentat și mai scurt. Este comun ca persoanele în vârstă să doarmă doar 5–7 ore pe noapte, dar să compenseze prin mici reprize de somn în timpul zilei. Deși această schimbare este parțial naturală, ea poate fi agravată de boli cronice, medicamente sau lipsa activității fizice.

Somnul REM și somnul profund se reduc semnificativ, iar trezirile nocturne devin regulate. Din păcate, lipsa unui somn profund are efecte asupra memoriei, stării de spirit și sănătății fizice. Tocmai de aceea, o rutină clară, expunerea la lumină naturală și activitatea fizică blândă sunt esențiale pentru menținerea unei odihne cât mai bune la vârsta a treia.